In intuneric sunt singur,

Mi se pare de a fi de rau augur.

Vad totusi o lumina,

Care imi zambeste senina.

Lumina de la capatul tunelului,

E...lumanarea de la capul mortului..

Ma apropii

Lumina ma orbeste.

Suflul mi se raceste,

Inima,bate nebuneste.

Cad in visare...

Mortul tresare.

Pe un ton bland,

Ma invita.

Ca pe-o fiinta adormita.

Sa ma intind.

Se ofera sa-mi dea patul.

Dar isi vede soata bocind.

Si ma impinge!

Nenorocitul!?

Cad in cosciug,

Lumanarile ma frig.

Parc-as fi pe rug.

Nu mai pot nici sa strig...

Incerc sa ma agat de ceva,

Sa scap de soarta cea.

Mainile-mi sunt pironite,

Pot sa le misc doar in minte.

Ochii mi se-nchid usor,

Brusc,nu mai vad un viitor...

Frigul aprig intra-n oase.

Arsurile nu mai sunt dureroase.

Deodata se face lumina.

Eu si mortul stam in tihna.

Eu stau intins pe covor,

El in cosciug,viitor calator...